Circuit Maroc Capitale Imperiale -Te rog ai răbdare, are trei părți

3. Cici the camel

Continuare de AICI

Tarife și detalii tehnice aveți AICI

Ziua 6. Meknes – Rabat - Marrakech

Mic dejun. Plecare spre Marrakech. Oprire pentru tur de oras in Rabat: Palatul Regal, Turnul Hassan, Mausoleul lui Mohamed al V-lea si la Kasbah. Seara, cazare la hotel în Marrakech.

Ajungem în Rabat.

Capitala Marocului, curată, cu grădini îngrijite și palate ca în poveștile Șeherezadei, cu femei acoperite din cap până în picioare inclusiv cu mănuși ca  să nu li se vadă nici o bucățică din piele la 32 de grade la umbră dar și cu fete tinere doar cu hijab, bluză și pantalon, de o frumusețe răpitoare, fardate, cu manichiură impecabilă.

Rabat cu parcuri acvatice și piscine infinity de sute de metri pătrați direct pe malul oceanului  sau restaurante moderne și elegante cu terase cu priveliște de neuitat la Oceanul Atlantic.

Începem ziua cu vizita la Palatul Regal unde ca de obicei ne aștepta ghidul local. L-am văzut doar în exterior, am făcut poze la porțile specifice marocane cu mozaic. Nici unul din cele 11 palate ale Regelui nu se vizitează în interior dar ghidul ne-a povestit o mulțime de detalii. Acesta este reședința oficială a Regelui așa că, îl vedem numai de la distanță.

Turnul Hassan este de fapt minaretul unei moschei care nu a fost finalizată. În fața turnului înalt de 44 de metri se află 348 coloane aduse de la orașul antic Volubilis pentru a susține acoperișul moscheii proiectate.

Mausoleul lui Mohamed al V-lea. Impresionant. Măreț.La intrare, gărzi ecvestre, marmură, iar marmură, acoperiș tipic cu țigle verzi, verde fiind culoarea Islamului, atmosferă creată de un cititor din Coran care recita, incanta continuu. M-a impresionat profund. Mi-a ridicat vibrația căzută și rămasă acolo încă de când intrasem în Fes.

Citadela Kasbah Oudaya, cu o priveliște care îți taie respirația, de pe meterezele căruia am văzut estuarul prin care râul Bou Regreg se varsă în Atlantic. Iar străduțele și stilul arhitectural mi-au reamintit de Chefchouaen. Mai puțin fericirea din ochii localnicilor( wink).

Am plecat pe Corniche zona de promenadă de pe malul Oceanului Atlantic unde am văzut plajele imense cu nisip fin și piscinele infinity de dimensiuni pe care nu le-am văzut niciodată. Pe aici am și luat masa de prânz.

Ziua 7. Marrakech – Ouarzazate*
Mic dejun. Timp liber sau excursie opțională la Ouarzazate*, denumit „Poarta Deșertului”, cunoscut pentru cadrele din filme celebre, dar și pentru fortul Ksar Aït Benhaddou. Prânz inclus la un restaurant local. Seara, cazare la hotel în Marrakech.

De două luni de când mă întorsesem din Emirate( vezi AICI cum a fost ) aveam un gând. Și am zis că sigur aici în Maroc găsesc mai ieftin. Am vrut să întreb prin târg cam cât ar face un pui de cămilă adevărat dar ghidul mi-a spus nici măcar să nu încerc pentru că „ n-ai nici tu nici Împăratul bani .....„

Inspirată de Pablo the alpaca, îmi doream și eu un pui de cămilă drăguț în curte cu pozele căruia să-mi pot face mii de urmăritori pe facebook. Așa că în oraș, după discuții între parteneri cum că ne-ar da vecinii în ziarele locale și mamei de 82 de ani i-am pune sănătatea în pericol dacă am veni acasă cu o cămilă mică într-o remorcă mică, dintr-un magazin de suveniruri, m-am ales cu  Cici.

Cici the camel. Am hotărât că este un “el” ca să nu cumva să mă trezesc acasă într-o noapte cu mai multe cămiluțe magneți mai mici puzderie pe frigider😊.

Cici are freză și magneți în lăbuțe și acum este păzitorul magneților mei de pe frigider.  Mă face să zâmbesc în orele lungi ( fericite de altfel...) de stat în bucătărie, stă atârnat pe frigider în poziții nefirești  și  de câte ori îl privesc îmi vin în minte imagini din Maroc. Și nu...nu  face urmăritori pe facebook(am încercat) deși zi și tu dacă nu e simpatic foc.

Ultimele două zile, pentru că nu am mai mers la Ouarzazate( am avut un deranjament …eu n-am mai putut merge dar am avut oameni ) am fost în oraș la mici cumpărături, am făcut plajă la piscină și am stat la spectacolele de seara cu echipa de animatori.

Seherezada cântă si dansează. Am avut norocul să vedem o petrecere a unui grup de localnici, am cântat și am dansat cu ei. Sunt veseli și știu să se distreze. Ne-au primit printre ei imediat și ne-am distrat împreună ca și cum ne cunoșteam de o viață. M-am simțit cea mai “marocană” din toate zilele la petrecerea din seara plecarii pentru grupul de marocani din hotel. Curaj! Dansurile lor le poate face și mama de 82 de ani. Nu se mișcă prea mult, așa ușurel, să nu obosească cumva. 

Ziua 8. Marrakech – București
Mic dejun. Timp liber la dispozitie sau excursie optionala la gradinile Majorelle. Dupa amiaza plimbare cu trăsura. Transfer la aeroport pentru check-in și îmbarcare către București Otopeni.

Gradinile Majorelle,unul dintre cele mai vizitate locuri din Maroc. Pictorului francez  Jacques Majorelle  i-a luat 14 ani pentru a crea aceste grădini.

Pe lângă plantele spectaculoase, poți vizita muzeul de artă islamică și o expoziție dedicată lui Yves Saint Laurent.

Ce mi s-a părut interesant tare, culoarea. Povestea unei culori… Albastru de Majorelle, un albastru electric, este culoarea creată de pictor special pentru grădinile Majorelle. Zidurile grădinii, fântânile și vila sunt pictate în această culoare intensă de albastru. Pictorul  a înregistrat-o sub numele de “albastru de Majorelle”, o nuanță nouă.

“ La bulivar birjar! La bulivar!”

După amiază ne luăm hăinuțele alea bune( aiurea, alea care mai rămăseseră curate) și ne ducem cu autocarul într-un loc unde erau aliniate multe multe trăsuri cu căluți. Și plecăm în mare șir de trăsurici, ca în vestul sălbatic, să străbatem din nou Marrakesh dar de data asta cu pletele-n vânt mai aproape de sufletul orașului.

Am văzut și simțit un alt Marrakesh, cu clădiri pitorești cu arhitectură în stil maur în culoarea specifică teracotei, cu bulevarde îngrijite și curate, cu felinare elegante. Se pare că și clădirile noi au o oarecare imunitate la modernism păstrând mai ales culoarea specifică a teracotei.

Ne întoarcem la hotel și așteptăm cuminți cu bagajele făcute, să fim duși către aeroport.

Mulți aveam umbre în priviri, umbrele acelea care apar când se apropie plecarea din mijlocul aventurii și întoarcerea în cotidian.

Încheiere- fără rezumat sau concluzii așa cum te-am obișnuit

SalamAlaikum Morroco,

Îți promit că data viitoare am sa-mi stăpânesc lacrimile, emoțiile si nu voi mai da bani copiilor cu ochi mari negri care vând nimicuri sau cerșesc pe lânga autocare. Care învață toate limbile Pământului din mers, inclusiv română  și strigă “ un euro păpucea” râzând, doar ca să poată duce bani acasă.

În Fes, la urcarea în autocar, ghidul marocan ne-a rugat să nu le mai dăm bani  pentru că ei și mai ales familiile lor trebuie descurajați să trăiasca așa iar copiii trebuie trimiși la scoala. Familiile profită de ei și nu mai merg să muncească.

Iar efortul lor pentru progres și civilizație se duce și aici. 

Îți promit că data viitoare, deja obișnuită cu contrastele care acum te definesc, nu voi mai gândi superficial mânată de instincte că vreau acasă și voi admira cu mare bucurie progresul pe care l-ai făcut de la ultima noastră întâlnire. Și îmi voi aduce și prietenii să vadă.

Pacea fie cu tine Morocco!