2.Un euro păpucea
Continuare de AICI
Tarife și detalii tehnice aveți AICI
Ziua 4. Tetouan – Chefchaouen – Meknes
Mic dejun. Plecare spre Meknes. Pe traseu se vizitează Chefchaouen, un impresionant oraș ale cărui clădiri sunt vopsite în albastru. Seara, cazare la hotel în Meknes.
Plecăm din Tetouan și în autocar Mihai ghidul ne spune că ne oprește într-o stațiune nouă frumușică tare pe malul Mării Mediterane. Nu am avut timp de plajă dar am putut sta câteva minute cu picioarele goale prin nisipul Marocului.
Tips &Tricks . Mi-a plăcut atât de mult că îți spun și ție să o notezi acolo în agenda cu locuri de știut când vrei să fugi de plaje înghesuite și stațiuni ultra cunoscute. Sau dacă vrei să impresionezi pe cineva...eh. Se numește Martil este nouă, curată, liniștită are o faleză superbă și o plajă imensăăă cu nisip fin auriu. Și prețuri mici.
Recapitulăm: Martil în Maroc.
“ Și unde mai mergeți la vară în vacanță? “
“ Mergem în Martil ”
“ Ăăăă...Undeee? “
😊
Chefchaouen orășel turistic cunoscut pentru clădirile vopsite în albastru din centrul vechi, vestit pentru păturile din lână și articolele din piele lucrate manual. Pitoresc, liniștit. Culori și iar culori... Am avut câteva ore bune să vedem de aproape fortăreața și să batem la pas toate străduțele.
Și încă ceva, se pare unul din puținele locuri din Maroc unde este legal să cultivi și să consumi iarbă. Și nu vorbim despre gazon. Eheee, da, îți răspund înainte să întrebi. Multă lume fericită pe acolo. Cred că tot așa erau și când au ales numele orașului.
Am plecat cu senzația că am mai strâns în amintiri câte ceva din esența Marocului.
Pe seară ajungem în Meknes și ne cazăm la hotelul Menzeh Dalia 4*. Ne așteptau cu masa de seară pregătită, bufet suedez, mâncare gustoasă. Aici am stat două nopți, a fost bine, am avut cameră cu vedere la piscină și un balcon generos. Căldura o lăsasem în urmă în Marrakesh, deja temperatura era decentă și noi cu haine mai uscate J.
Ziua 5. Fes*
Mic dejun. Timp liber sau excursie opțională la Fes*. Pe parcursul excursiei se pot admira: Moscheea și Universitatea Al Quaraouiyine, Medersa Attarine, Mausoleul lui Moulay Idriss, Turnul Albastru și Palatul Regal și bazarul artizanilor. Seara, cazare la hotel în Meknes.
Clar, nu timp liber. Cum să ratezi Fes ? Pe seară la întoarcere îmi schimbasem total părerea dar acum că s-au estompat în minte mirosurile și senzația de panică și sufocare mă bucur că am fost. Încă ceva din esența tare a Marocului adunat la amintiri. Altfel nu aș fi crezut vreodată.
Fes sau Fez, în partea de nord-est a munților Atlas, înconjurat de dealuri, al cărui oraș vechi aflat în patrimoniul UNESCO este construit pe Râul Fez. Format din vechea Medina și orașul nou ( Nouvelle Ville), este considerat capitala culturală a Marocului. Cam așa ne-a povestit Mihai.
Prin autocar vizita era așteptată cu urale bucurie, se pare că urma să vedem locul unde fusese filmat serialul Clona. What the ...Ce sau cine este Clona?
Ne aștepta ca la fiecare obiectiv vizitat, ghidul local. Am făcut poze la poarta Palatului Regal despre care se spune că ar fi cea mai frumoasă din toate cele 11, apoi am mers la făbricuța de ceramică Mosaique et Poterie de Fes unde ni s-a explicat pas cu pas cum se lucrează și ne-am moscolit cu lut( tatuajul rezistă!) râzând la roata olarului. Am intrat apoi la atelierul de pictură și am văzut în magazin ce au putut crea câțiva oameni într-un atelier rudimentar unde combinau piese mici mici de ceramică în câte un puzzle încântător.
Afară la poartă ne aștepta un nene cu un fel de tarabă din lemn pe roți pe care care vindea fructe de cactus. Le curăța cu un cuțit ...jerpelit pe care îl spăla într-un vas cu apă tulbure după care se ștergea pe mâini pe un șorț ...la fel de tulbure la vedere și dădea fructul curățat de coajă direct în mână. Și era coadă. A fost prima imagine șocantă...
Vizita în Fes este marcată de întrebarea sâcâitoare :“Cum este posibil?„
Și da, este posibil:
- Să constați cu uimire și un maaaare zâmbet în minte( deși mai văzusem în Turcia și Emirate dar niciodată nu te poți bucura destul) că lucrează peste tot numai și numai bărbați inclusiv la toalete; Nu-mi permit să-l afișez pe față ( zâmbetul);
- Să ți se dea la intrarea în atelierele de tăbăcărie-pielărie-marochinărie așezate pe patru etaje crenguțe de mentă ca să le ții la nas să nu leșini pe scările înguste de căldură și miros;
- Să vezi cum spălau în genunchi niște vase( sper să nu fi fost vase de bucătărie) direct în râul(un pârâu mai mare de fapt) Fes tulbure(adică negru nămol);
- Să ne spună ghidul la intrarea în Old Medina să mergem după el în șir indian, să strigăm de câte ori schimbăm direcția de mers( stângaaaaaaaaaaa!) ca să audă și ceilalți că dacă se rătăcește cineva până seara nu mai reușește să iasă din labirintul de străduțe;
- Să mergi pe străduțele de 2 metri lățime încercând să vezi câte ceva dar să fii cu toate simțurile treze că odată te trăgea un vânzător de mânecă sau apărea de undeva un măgăruș sau un cărăuș sau un scuter ...cărând în viteză marfă în saci sau pe o platformă de lemn cu roți;
- Să vezi și să miroși un magazin-bistro-tarabă-chioșc care vinde friptură de pui dar care este în același timp și crescătorie de pui și abator și bucătărie într-un spațiu de trei metri pătrați( whaaat?);
- Să vrei să cumperi un suvenir dintr-un magazinaș de suveniruri dar să nu poți intra pentru că alături, lipit de el era o tăbăcărie iar chestii de pe pielea prelucrată curgeau direct în stradă în niște miasme de neimaginat;
- Să te ferești continuu pe un gang îngust de oameni care veneau și din față și din spate, de marfă agățată, de măgăruși și de sacii de pe ei, să țipi dacă vrei să fi auzit în vacarm, să stai cu ochii pe stegulețul ghidului să nu te pierzi și în același timp pe geantă să nu rămâi fără bani și acte, să încerci să comunici cu vânzătorul la care cerusem un preț pentru o poșetă din piele care acum mă urmărea obesesiv scăzând prețul, să ai grijă să nu calci în chestia care curgea din tăbăcării și micile abatoare, să faci față strigătului interior care se zbătea să iasă „ vreau acasăăăăăăăăăăăă!!!! „ și să nu ai soluție să ieși de acolo.
Și vine timpul pentru masa de prânz și îi spunem ghidului că noi nu mâncăm acolo nici să ne plătească!Eu ...vreau acasă!( a se citi la hotel în Meknes). Sau să mă scoată la lumină să găsesc un chioșc să cumpăr biscuți. Ambalați, numai ambalați!
Ghidul însă ne liniștește și ne duce pe alte străduțe întortocheate( dreaptaaaaaaaa!). După ce așteptăm câteva minute la o ușă neinteresantă intrăm într-un restaurant tradițional marocan, așezat pe trei etaje plin de turiști germani și francezi, curat, fooarte curat cu atmosferă intimă și aer condiționat. Mirosea îmbietor a condimente marocane, a scorțișoară și a lipie proaspăt coaptă.
Ei bine, acolo am mâncat cel mai bun tajin, cel mai bun aperitiv și cea mai bună prăjitură marocană dulce dulceeeee😊
Tajin sau Tajine sunt vasele tradiționale marocane din ceramică cu capace înalte, țuguiate care se pun direct pe cărbuni sau pe plită. Se pare că forma capacului și faptul că stau pe foc mai multe ore ( slow cooking cunoscut de sute de ani) dau mâncării un gust special. În ele se gătesc mai multe feluri de mâncare care conțin în principal carne de pui sau miel, fructe uscate gen prune, caise sau gutui, alune sau migdale și niște amestecuri de condimente magice care se numesc Ras El Hanout. Și se pare că și felul de mâncare gătit în aceste vase se numește tot tajin 😊Trebuie încercat! Preferata mea, pui cu prune, migdale și garnitură de orez. Acasă nu mi-a ieșit așa. N-am avut vasul magic...
Păi ce crezi? Câte fete din autocarul nostru nu au plecat de la tarabe cu vase tajin împachetate în folie cu bule? Și cine târa de trolere prin hoteluri că se îngreunaseră cu vase de ceramică cu pereții groși?
Tips & tricks . Nu lua mâncare neambalată de pe stradă. Mergi la restaurant sau în orice loc unde poți vedea condițiile în care se prepară și cine o prepară.
Ieșim cu bine din labirintul sufocant și mirositor, conduși de ghid( mulțumeeesc, mulțumesc!).
La autocare( am simțit pentru prima dată în viață ceva gen bucurie de autocar...) copii care învățaseră română din mers și vindeau niște brelocuri papucei marocani suveniruri. Se călcau în picioare la ușile autocarului și strigau cât îi ținea gura“un euro păpucea! “
Eu și un“ păpucea”reușim să ne urcăm în sfârșit în autocar...
Continuarea AICI
Iti multumim pentru ca ai lasat comentariul tau!Dupa ce comentariul va fi aprobat va aparea pe aceasta pagina...