Circuit EGIPT si croaziera pe NIL - All In one

Partea I -În ce parte este Niluuuul?

Cum și când a început? Curiozitatea de aici : Un turist în Egipt vede pentru prima dată o cămilă și îi zice nevestei la ureche : Aoleeeuuu Argentinooo,  ce-și mai bat ăștia caii!

Ce adică să înceapă? Dorința de Egipt era acolo în mine cred de când m-am născut …așa că doar a crescut cu fiecare informație, cu fiecare poză de piramide ieșită în cale, cu fiecare carte citită și documentar văzut, și apoi fiecare sejur sau circuit în Egipt vândut. Bine…și după ce am văzut “StarGate” versiunea originală de vreo 10 ori.

Aprilie 2022-Mergem în Egipt! Nu doar în Hurghada la plăjică și corali la mama lor ci într-un circuit complex și complet care include cele mai importante obiective turistice. Istorie. Civilizație antică și pentru unii din echipa noastră ...haaa...StarGate.

Cum a fost gândit? După mine foarte bine, numai că socoteala din târg nu se potrivește de multe ori cu cea de acasă. Iar cea dintr-un târg egiptean, nici atât!

Cum a fost făcut? Cu multă pasiune, cu multă muncă și nopți nedormite sau dormite parțial, cu grijă față de turist și atenție la detalii. Clar, facem tot ce putem din ce avem 😊

Ziua 1. Aeroport, Tarom, decolăm, zbor lin și se aude vocea pilotului care ne spune că în față vom vedea imediat ...piramidele apoi pe partea stângă vom da un ocol special să le mai vedem o dată mai aproape. Și se înclină brusc pe aripa stângă de ne lipește pe toți trei de pe scaune unul de altul și pe 7 F de hublou și ....Doamneee, mulțumesc! Undeva, la marginea unui cartier înghesuit cu case și blocuri sau ce or fi fost ele( că nu puteai să-ți dai seama), așa la margine de drum atât de aproape de oraș de parcă făceau parte din  din zona industrială ...PIRAMIDELE.

Aterizăm, luăm bagaje, ne aliniem pe la niște ghișee să plătim viza și hop într-un microbuz care ne duce către hotelul Movenpick Media City din Cairo. La microfon, se prezintă pe rând doi băieți tineri, foarte tineri care ne vor însoți tot drumul și fără de care circuitul nostru atât de dens, de plin de senzații și trăiri de toate felurile nu s-ar fi putut duce până la capăt. Primul, Mohamed reprezentantul agenției locale care vorbea engleză și era permanent în gardă și observa pregătit și al doilea, cel care a dat culoare, zâmbet, detalii ca un egiptolog veritabil circuitului nostru, Eda ghidul de limbă română.

Știi cum ne strângea Eda când ne împrăștiam amețiți și năuciți de tot ce vedeam printre coloanele gigantice din temple? Habibi familiaaaaaa! Pentru că au ei așa un fel de ...intuiție de a intui( iertați-mă d-na profesoară de română, este pentru descrierea cu acuratețe a emoției) dorințele turistului și respect și dorință de a-i fi aproape și a-i face pe plac. Habibi familia. Așa ne și simțeam.

Știi cum a ajuns Eda ghid de limbă română? Rămăsese fără slujbă în turism pe perioada pandemiei și a aflat că tocmai începuse să crească numărul de turiști români în Egipt. S-a înscris la cursuri online și în șase luni vorbea limba română suficient de bine cât să să ne fie un super ghid. În cele 8 zile cât a stat cu noi s-a ocupat să nu ne lipsească nimic. El însă, a ținut și post drastic, fără mâncare și apă cel puțin o zi și cu ceva mâncare sau apă numai seara pentru că era în Ramadam. Eda este micuț, slăbuț permanent în mișcare. La plecare, l-am stânjenit și emoționat când l-am îmbrățișat pe rând toate fetele din grup.

Habibi familia. Adică noi. Turiști și agenți de turism.Vreo douăzeci și cinci de personaje foooarte diferite. Care acum pe înserat traversăm un Cairo imens interminabil, cu fața lipită de geamul autocarului și ochii mari. Clădiri peste clădiri, lângă clădiri, lipite de alte clădiri, alături de alte clădiri, amestecate cu alte clădiri. Înnădite. Fără formă, fără mărime fără culoare, majoritatea însă cu o singură caracteristică. Erau neterminate sau în curs de demolare. Că nu am reușit să îmi dau seama. Pentru că aveau, în loc de acoperiș, stâlpii și moațele de la fierul beton țâșnind către cer în apus. Iar între ele, în spațiul infim rămas, sau pe ele, sau sub ele în niște catacombe fără ferestre....rufe întinse și agățate și gunoaie. Munți de gunoaie.

Am început să trimit primele gânduri intense să se materializeze. Hotelul unde vom fi cazați să fie cu acoperiș fără moațe și apă curentă. Îți mulțumesc, îți mulțumesc.

Rugăciunile mi-au fost ascultate și ne cazăm la un Movenpick Media City maaareee, cu grădini superbe și piscine luminate. Și ce crezi, drăguții de ei ne așteptau înapoi în clădirea principală la o masă festivă de bun venit. Și după ce am admirat camera imeeensă și curată ...spală-te, schimbă-te și treci înapoi !

Am picat frânți și ne-am trezit cu un soare imeeeens în ușa balconului și cald pe față. Să-ți spun! Soarele la ei e mai mare 😊😊😊

Ziua 2. Cairo. Piramide. Sfinx. Muzeul Egiptean de Antichități din Cairo.

Plecăm cu bagaje și ghizi din nou pe străduțe și străzi și șosele, printre alte clădiri mici și mari lipite și înghesuite una într-alta și după un pâlc de clădiri , uaaaaaaaau! Piramida cea mare. Keops. Parcăm autocarul și coborâm într-o mare de oameni, grupuri, grupulețe, ghizi cu stegulețe și mulți mulți dar mulți vânzători ambulanți.

Poze, mirare, așteptări depășite la unii, dezamăgire la alții, calculele fanului Star Gate dacă ar putea să aterizeze o navă spațială în vârf.....intrarea în piramida mare, oboseală de la mult mers al piticului, enervat la alte poze că nu puteam prinde piramidele fix de moț, plimbare cu cămila pe platoul de unde se vedeau toate trei Keops, Kephren, Mikerinos. Noi am mers cu Maradona( era un el cam năbădăios care mirosea horror) colegii de grup au mers cu Jennifer Lopez( era o ea cu gene lungi și ciucurei roșii) .

Coborâm. Sfinxul. Fără așteptări. Eda vorbea la foc continuu și noi deja amețisem. Mulți turiști, multă lume de poze. Diferența vizibilă.

Senzația principală, impresionant.Vis împlinit. Respect și admirație pentru cei ce le-au construit și o stare de oarecum frustrare pentru că încă nu știm exact cum...cum au putut? Senzația secundară, comercial. Nu cred că mai pot găsi vreo modalitate de a scoate bani din ceva orice legat de piramide si Sfinx. Le-au epuizat pe toate.

Muzeul de Antichități din Cairo, Eda neobosit. Alerga printre autocare, vânzători ambulanți, microbuze, ghizi, turiști cu biletele de intrare fluturând victorios. Muuuultă multă lume. Ne strecurăm printre sarcofage, vitrine, statui, statuete și turiști. Mulți turiști. Am ajuns!Am văzut mumiile! Le-am văzut de aproape, chiar și mumiile unor crocodili de trei metri . Am văzut mumiiile! Am văzut măștile aurite, am văzut! Stăteam și respiram în aceleași încăperi în care erau mumii vechi de mii de ani.

Senzația principală, așteptările prea mari.

Trec peste praful depus peste tot, peste vitrinele murdare, peste treptele sparte și găuri prin colțuri pentru că undeva, pe lângă Piramide, o bijuterie de clădire futuristă se zărea din praful deșertului, impresionantă ca dimensiuni și forme. Muzeul cel nou. Nu știm când se va deschide dare este maaare nevoie.

Am văzut, spune Eda, tot ce era mai important pentru că apoi trebuia să ajungem pe la parfumuri și alabastru. Că doar nu crezi că am scăpat.

Am stat la prezentări și la parfumuri și la alabastru, cuminți, că așa era programul și i-am respectat pe cei care ne vorbeau. Am cumpărat câte ceva mic, simbolic, știam din experiența sutelor de ore de turism( cam așa ca la piloți orele de zbor)  că aceleași produse le putem găsi în alte locuri la preț mult mai mic. Până și bunicul egiptean de la ușă care stătea chircit pe jos în praf și sculpta vaze în alabastru a încercat să ne vândă pe bani mulți un scarabeu rebut. Intrase prea mult cu freza în el.

Și cam pe la apus așa, ne luăm bagajele de la hotel și un microbuz nou și frumos ne duce din nou printre clădirile neterminate sau în curs de demolare ...de data asta la una din gări. Afară niște tarabe/chioșcuri de unde să zic că ai fi putut să cumperi ceva de mâncare. Pungi prăfuite de nisipul deșertului. În gară, alte tarabe/chioșcuri, cam la fel.  Am așteptat trenul cel bun în picioare vreo trei ore, am avut gândul cel bun cu noi să ne luăm haine mai groase că temperatura scăzuse pe la 14 grade. Fetele noastre cu rochițe tremurau de zor și numărau trenurile....nici ăsta nu e....Prinsesem vreo doua locuri pe care le-am dezinfectat cu șervețele pe niște bănci murdare și stăteam cu schimbul să ne mai odihnim. Între timp Mohamed și alți doi colegi de la agenție ne-au cumpărat cartele cu internet. Li se făcuse milă de fețele noastre lipsite de magie. A internetului.

Paznici la tot pasul. Unii în civil, alții în uniforme înarmați. Aglomerat, abia așteptam să ajungem în tren la cușetă, să servim cina și să ne odihnim în liniște iar trenul să ne ducă cu viteză către Aswan următoarea destinație. He he heee!Vise...

Vine trenul! Nu-i nimic, nu-i nimic...e murdar și jerpelit pe afară dar să vezi că în interior e cald și curat și bine ...ei bine nu e! Nu eeeee!!!Ne găsim cușeta și intrăm cu un troler mare și unul mic și gata!Umplem tot. Într-un spațiu infim aveam două paturi suprapuse, un fel de tăblie din plastic fost alb acum gri-negru care zdrăngănea pe jos( adică masa....), un lavoar mic mic cu robinet și apă și chiar oglindă, noi, o scara metalică și toate bagajele. Râzi în hohote. Din celelalte cușete se auzeau chicoteli și tot felul de zgomote, toți încercau fără succes să-și facă loc să respire, să se întoarcă, să umble prin bagaje,să se așeze și apoi, cu zeci spre sute de șervețele dezinfectante să curețe spațiul insuficient în care urma să ne petrecem următoarele vreo 14 de ore. ...Câââââât????Jumătate din noi eram pe hol încercând să respirăm și să mergem spre toalete.......... ( aici fac o pauză mare că nu știu cum să scriu despre ele )restul în interior încercând să se dumirească dacă este un fel de glumă sinistră sau doar realitatea egipteană.

Începem să ne adaptăm, trenul se pune în mișcare, vine un nene cu tăvi cu mâncare ambalată în caserole, începe să se încălzească, începem să ne obișnuim cu spațiile dintre pereții de plastic prin care vedeai și auzeai tot din cușeta vecină, cu zdrăngănitul pe tonuri complet diferite al ușiței de la lavoar, al scării de metal, al ușii de la cușetă și încă altele vreo patru neidentificate.

Mie îmi revine să .....aleg patul de sus 😊, reușesc să mă instalez după ce șterg cu alte zeci de șervețele pereții de plastic înnegriți de fum și praf. Lenjeria și prosoapele -mulțumesc, mulțumeeesc-miroseau proaspăt a balsam.

Adorm printre zdrăngăneli și sforăit și el pe mai multe tonuri că vezi, se auzea din multe cușete. La un moment dat mă trezesc ținîndu-mă instinctiv de marginea patului.  Alunecam serios către peretele de la cap, picioarele mi se ridicau odată cu trenul care se lăsa cu viteză pe o parte...și se lăsa...și picioarele împreună cu toată cușeta se ridicau și se ridicau și nu se mai opreau. Și tot mergea parcă și mai repede, fizica încă adormită  și ea din capul meu se răzvrătise și încerca să-și amintească cumva de raze, curbe, forțe centrifuge( centripete????) .....nici un rezultat! Ne înclinasem atât de tare încât un singur gând îmi țipa prin toate celulele : în ce parte este Niluuuuuuuuuuuuuuuuul????

Răzbim. Ne reașezăm pe șine la orizontală, o luăm de la capăt cu zgomotele și sforăielile, adorm și ...iar. Nu vreau în Niiiil! În nici un caz cu trenul!!!Văzusem mai devreme crocodilii  de trei metri la muzeu ...Totuși trenul ăsta ia toate curbele așa ca la raliu? Că nu părea deloc în stare în gară. Mă rog să se termine curbele, sau traseul înclinat ca la zidul morții ce o fi fost el, picioarele împreună cu cușeta se lasă la orizontală la loc și nu mai știu. Mă trezesc cu un soare mare și cald pe față. Ți-am spus oare că la ei soarele este mai mare? 😊

Mai mare și mai crud pentru că acum, când merge mai încet ( nu putea să meargă așa azi noapte?) se văd canale cu apă cu malurile pline de gunoaie, gunoaie printre care se joacă copii aproape dezbrăcați, canale secate umplute cu gunoaie pe marginea cărora se ridică clădiri neterminate dar locuite. Se mai văd și câmpuri câmpulețe cultivate cu ...ceva, și oameni ieșiți la munca câmpului cu măgăruși, cu platforme pe roți, un fel de simulacru de căruțe.

Gândul îmi pleacă cu recunoștință la râurile, lacurile, pădurile verzi și apa limpede de la robinet de acasă.

Într-un fel care îmi amintește de un film cu Stan și Bran care încercau să se îmbrace într-un spațiu minuscul și se trezeau amândoi în aceeași cămașă, reușim să mâncăm, să ne .....oarecum spălăm, să ne oarecum schimbăm și să strângem bagajele. Cât de mult așteptasem aseară Orientexpresul 😊 atât de mult așteptam acum, cu bagajele scoase pe hol înghesuiți către ușa de ieșire, să coborâm. Ne îndreptam către sud cu viteză, temperatura creștea și visam acum la vasul de croazieră fără curbe și glas de roți, cu restaurant, pat cu saltea și baie cu duș.

Aswan veniiim!

Partea a doua, continuă AICI

Circuitele – FARĂ TREN 😊 – de acum cu deplasare cu avionul pe rutele interne le găsești AICI

Sejururile în Egipt de unde poți face excursii la Piramide, Luxor și Valea regilor le găsești AICI