Partea a II-a- Fata Morgana și căluțul Bator
Continuare de AICI
Ziua 3 -Aswan și îmbarcarea pe vasul de croazieră
Coborâm cu bucurie în căldură, altă gară prăfuită unde câțiva cărăuși în gallabia( un fel de rochie lungă din bumbac sau in)ne așteptau cu mare nerăbdare spre bucurie... după manifestare. Ne-au încărcat toate bagajele pe o platformă de lemn cu două roți, unul o trăgea, vreo doi țineau bagajele, unul împingea...Greu. Dar după avântul lor ne-am dat seama că din asta trăiau.
Ne îmbarcăm într-un autocar nou nouț(să fie clar, tot nou) care în jumătate de oră ne debarcă la o carieră de granit roșu unde vedem de foarte de aproape cum sculptau egiptenii obeliscurile direct acolo. Obeliscul neterminat pe numele lui( foarte inspirat) care, ne spune Eda este cu aproape o treime mai mare decât orice obelisc egiptean antic ridicat vreodată. Se pare că a apărut o crăpătură pe la o margine și l-au abandonat. Dar întrebarea legată de modul de transport la destinație a rămas peste timp.
Plecăm către baraj cu întrebarea agățată undeva într-un colt de gând. Cum?
Barajul Aswan contine 43 de milioane de metri cubi de apă și are un volum impresionant de 17 ori mai mare decat piramidele de la Giza. Deține mai multe recorduri, toate includ cuvântul “mare”. Respect și admirație pentru constructori. Egipteni sau alte nații, suntem unul și respectul este același.
Cam atât cu date tehnice, am oprit într-o parcare amenajată cam pe la jumătate, am făcut poze. N-am văzut crocodilii deși i-am căutat prin toate zările. Zice Eda că s-au rărit mult de când i-a oprit barajul să mai circule.
Am plecat către miniportul de bărcuțe de unde ne urma să îmbarcăm pentru insula Agilika unde a fost strămutat Templul Philae. De ce? Pentru că urma să fie inundat de lacul format de baraj. Adică ce au făcut ei? Au mutat piatră cu piatră, bucată cu bucată tone de coloși antici ca să nu se piardă în negura timpului, sub ape, o felie de istorie.
Suntem în Nubia, zona sudică a Egiptului care include și nordul Sudanului, cei care ne preiau și ne urcă în bărcuțele primitive cu motor sunt îmbrăcați în haine viu colorate, cu un fel de tocă pe cap. Nubienii, ne spune Eda, oameni calzi primitori, iubitori de muzică și dans cum vedem și auzim ceva mai târziu când le vizităm unul din sate.
Coborâm la Templul Philae, începe aventura templelor, amețeala cu capul lăsat pe spate până se termină coloanele înspre soare, mirarea, uimirea, imensitatea și intensitatea. Hieroglifele...am voie să le ating, nu se supără nimeni.
Templul lui Isis, Templul mai mic al lui Hathor și Chioșcul lui Traian.
Revenim la bărcuță și ne întoarcem dând un ocol insulei să putem vedea o aglomerare ciudată de pietre, locul unde fusese ridicat inițial templul. Acum parțial acoperit de apă.
Sunt în Egipt, ating istoria deghizată în pietre reci acum încălzite de soarele imens. Începe pelerinajul la temple, monumente, obeliscuri, statui. Sunt în Egipt.
Ne îmbarcăm pe vasul de croazieră Jazz Crown 5* - Uraaa!!!Mâncare caldă, saltea, baie în camera și duș. Egipt știi că te iubesc ?😊
Aici merită să-ți spun, era prima dată când vedeam vase de croazieră fluvială acostate în paralel, lipite unele de altele, cele mai multe am numărat cinci. Uaaaau! Erau așezate în așa fel încât ușile de trecere erau fix în același loc și dacă aveai norocul să-l ai pe cel mai îndepărtat traversai prin holurile-recepție a patru vaporașe.
***Și îți mai spun, să te pregătesc dacă ajungi pe vas, să nu te surprindă că (unii) bucătari și (unii )ospătarii în timp ce puneau în farfurii se uitau la noi fetele pe sub sprâncene murmurând cuvinte de neînețeles.... Zice partenerul meu că erau descântece de deochi spre a feri fetele frumoase de energiile negative care nu se puteau abține😊😊😊
Ziua 4. ABU Simbel (cine vrea) Edfu – Kom Ombo
Ne dezmeticim, treziți, mâncați, băuți, spălați ( mulțumesc, mulțumesc) și ne angajăm solemn că pe seara pe la ora 17 suntem la bord pentru că citez “ Habibi vapoarele asta pleacă, nu strigă la catalog”. De ce? Pentru că ne urcăm într-un microbuz care ne duce la Abu Simbel.
Unde, după vreo două ore de mers și ajungem. Uaaaaaaaaaa!!!
Așa, de bun simț să dea bine la cultura generală îți spun că a fost ridicat de Ramses al II-lea și soția lui Nefertari, mi-a plăcut cel mai cel mai mult, este impunător și a fost mutat pentru că integritatea templelor a fost amenințată de creșterea nivelului apelor Nilului în urma construcției barajului de la Aswan în anii '60. Siturile arheologice au fost cercetate, dezmembrate și asamblate în același mod, dar cu 65 și 200 de metri mai sus și în spatele locației originale, locație acoperită de apele lacului Nasser.
Templul mic ( inimioare ) este dedicat dragostei și zeiței Hathor și prin aceasta frumoasei sale soții Nefertari (inimioare).
Ți-am zis că mi-a plăcut cel mai mult. Merită cu prisosință cele câteva ore prin deșert în microbuz. Și vezi că te oprește șoferul în deșert să vezi Fata Morgana.
Fata Morgana- checked!
Prindem vaporul! Cum ne urcăm, pe fereastra cabinei încep să se miște malurile Nilului și începe un fel de “joacă-întrecere“ între vreo trei vase de croazieră care se depășesc, sună din sirene iar noi le facem cu mâna celor de celelalte vase de sus de pe puntea principală. Ajunși sus pe punte, priveliștea se schimbă și atârnăm de balustrade muți de atâta frumusețe, admirând apusul soarelui cel imens printre palmieri. Ce-ți poți dori mai mult? Pe Nil, la apus și apoi pe înserat, cu muzică bună în surdină, un cocktail și o briză ușoară prin păr. Una din fete, își face selfie cu soarele la apus prins pe vârful nasului. Apoi cu strădanie, stând într-o poziție nefirească spre bucuria personalului masculin egiptean de la bord ... reușește să-l prindă pe limbă.
Vecinii indieni fac exerciții de yoga si râd liniștit. Celelalte fete intră în piscinuța din capătul punții. Imaginile se schimbă din oră în oră.
Navigam spre Kom Ombo. Unde ajungem seara târziu, ora aleasă inspirat pentru că îl vedem imens, impunător, luminat de la kilometri depărtare de pe aceeași punte superioară, loc magic.
Tur ghidat al Templului Zeilor Sobek & Haroeris. Adică Habibi familia și Eda😊
Kom Ombo găzduiește ruinele unui templu egiptean unic, neobișnuit pentru faptul că este un templu dublu dedicat două zeități diferite: Sobek și Haroreris.
Sălile, curțile și sanctuarele au toate gemenii lor aproape identici în complexul sacru. Structurile de piatră vechi de peste 2000 de ani sunt decorate cu hieroglife.
Aici îți spun că ne așteptau pe pontoane zeci de copii egipteni cu ochii negri rotunzi și părul creț. Toți vorbeau engleză și toți aveau câte ceva de vânzare. Pe mine m-a abordat o puștoaică de vreo 11 ani și am scăpat de insistența ei doar promițându-i că la ieșire îi voi cumpăra ceva. Ei bine, la ieșire m-am trezit cu ea lipită de mine și spunându-mi în engleză “ doamnă cu zâmbet frumos, vă rog să luați cadou brațara asta facută de mama mea dacă nu vreți să cumpărați nimic de la mine”…of of….păi n-am cumpărat? Cum să reziști ?
Revenim pe vas, adormim liniștiți și ne trezim ancorați în Edfu.
Oraș de pe malul râului Nil la jumătatea distanței dintre Aswan și Luxor, apoi vizitam Templul lui Horus. Zeitatea cu cap de șoim a fost unul dintre cei mai importanți zei din toată istoria egipteană antică, dar figura sacră rămâne învăluită în multe mistere. Descoperim de ce ființa divină a fost atât de importantă în viața religioasă, politică și culturală a Egiptului faraonic, apoi, înapoi la croazieră și navigam spre Luxor.
Eeei, stai! Că aici, în Edfu am poveste...
Distanța din port până la templu este de vreo trei km...că se traversează orașul( sau ce este el ...) și ca să mai adauge ceva savoare și amintiri de neuitat vizitei, localnicii s-au gândit să ne ducă din port la templu cu ce crezi? Cu trăsuri! Cuvântul este cam exagerat pentru unele dintre ele care păreau niște mijloace de transport casate de la o casă de producție de filme specializată în vestul sălbatic.
Ne-am așezat cuminți la rând, Eda ne-a spus să ținem minte numărul trăsurii ca să ne întoarcem cu aceeași și să nu le dăm bani băieților birjari/vizitii ( deși vor cere)că i-au plătit ei înainte.
Șefii de atelaje erau îmbrăcați oarecum...frumos și căluții erau împodobiți cumva dar așteptând să ne vină rândul începuse deja să crească în noi o oarecare îngrijorare și începusem să ne rugăm pentru cei plecați înaintea noastră să se întoarcă cu bine.
Și ne vine rândul, ne urcăm în trăsurică și abia trecem de primul colț și începe o cursă nebună! Și dă-i și fugi! Și dă-i și ține-te de ce apuci, unul de altul și cu câte o mână la cap să nu ne lovim de “pereți “, și treci prin toate gropile drumului vreodată asfaltat, și intră într-un nor de praf la întâlnirea cu trăsurile care se întorceau în aceeași viteză și dă-i și râzi dar nu prea era râsul nostru, și în sfârșit ne prindem. Cursa nebună pe dus-întors era să prindă cât mai mulți turiști de pe vasul care era ancorat în acel moment. Cred că era singura lor sursă de venit, disperarea și viteza cu care intrau direct prin gropi doar să ajunga mai devreme, strigătele și modul cum biciuiau bieții căluți , fix asta dovedeau.
Îi depășim în viteză pe seniorii urcați înaintea noastră, trăsura și vizitiul lor nu duceau mai mult...ne bucurăm că sunt teferi și trecem într-un nor imens de praf pe lângă brutăria care tocmai își scosese pâinea caldă, la vînzare pe rafturi, în stradă. Norul de praf se așeza ușor direct pe pâinea caldă, până la următoarea trăsură când se ridica altul, din nou.
Ajungem la templu, coborâm în viteză și ne strecurăm cu abilitate printre cai, trăsuri, turiști, vizitii care țipau cât îi țineau puterile să-și găsească turiștii sau se certau pe ei și multe multe ba..gi 😊Foarte multe!
Să nu crezi că nu m-a impresionat templul. Deja te-ai obișnuit că nu scriu aici detalii pe care le găsești la prima căutare pe google. Pentru că ...
Ne întoarcem, identificăm trăsura noastră și o luăm de la capăt cu alergătura nebună de parcă eram în vestul sălbatic urmăriți de triburi întregi de indieni furioși.
Herniile noastre rezistă eroic...Tremurau de spaimă să nu le ducem din nou în trenul de noapte.
Ajungem cu bucurie pe ponton și când să coborâm vizitiul ne cere bani ...heheee...eram pregătiți, nu-ți dăm nici un ban că te-au plătit ghizii noștri înainte. La care egipteanul în șlapi ne spune într-o oarecare engleză învățată pe de rost 😊 no me madam, no me, horsi…horsiiii! Și ne arată coastele foooarte vizibile ale bietului căluț …Imediat m-au năpădit amintirile cu Fefeleaga lui Agârbiceanu și Bator calul...și mâna s-a dus instant către rucsăcel.
Am rezistat și de data asta! I-am subestimat din nou și nu este cazul!Știu exact ce trebuie să spună, când și cum ca să te copleșească cu emoțiile alea care-ți trimit mâna către buzunare.
Acum, suntem înapoi pe vas, navigăm și începe altceva despre care trebuie să-ți povestesc.
Continuarea AICI
Circuitele – FARĂ TREN 😊 – de acum cu deplasare cu avionul pe rutele interne le găsești AICI
Sejururile în Egipt de unde poți face excursii la Piramide, Luxor și Valea regilor le găsești AICI
Iti multumim pentru ca ai lasat comentariul tau!Dupa ce comentariul va fi aprobat va aparea pe aceasta pagina...