Agenția de plecări și dus

 

-         Săr'mâna !

     

Intrase încet și umil. Avea un fes pe care îl frământa în mâini, se uita la afișele de pe pereți cu ochi mari negri umbriți de cearcăne adânci.

-       Bună ziua, cu ce vă pot fi de folos?

Zâmbea la mine ca și cum urma să-mi spună ceva care mă va face fericită...zâmbea cu cei doi dinți rari din față rămași parcă victorioși după ultima bătaie....

-         Vă rog, cu ce vă pot fi de folos?

-        Săr'mâna măi doamnă...aicea putem noi să...cum să zic ...?

Pfff...ce-o fi vrând să zică?Cum să-l iau? Ce să-l întreb ....Să-i zic acum cel mai bine că a greșit ușa  și am rezolvat.

Ba nu. Lasă omul să se exprime, are nevoie să-l ajuți, uite-te la dinții ăia doi rămași și la hainele de pe el....E complet derutat.

Ei da! ce să ia de la tine, pierzi vremea....A intrat ca cei mulți care întreabă de magazinul de telefoane, e la fel de roșu ca vitrina noastră și deși scrie pe toate părțile Agenție de Turism intră cu zecile pe zi să le schimbăm abonamentele . Și asta numai când sunt logată în sistemele alea de rezervări care te scot în câteva minute dacă nu te miști repede, fix după ce ai pus date de nastere, CNP, serie și număr de pașaport și date de emitere și expirare. Și pfoooaai! M-a scos.

-        Oricum vreți ne înțelegem cumva. Doar spuneți.

-        Măi domniță, să zic eu așa, pot eu dă aicea dă la matale să iau la  mandarine?

Mamaaaa....abține-te, nu râde, chiar dacă pe asta n-ai mai auzit-o încă! Hohotele de râs se înghesuiau undeva în gât, ca în desenele animate unde într-un șir în care se  mergea în viteză primul personaj se oprește brusc și ceilalți se îndeasă unul într-altul strivindu-se ...

Hai controlează-te, ziceai că îl asculți! Hohotele continuau să se înghesuie și strivească ...

-         Vă rog mai spuneți ceva, poate ați greșit ușa, magazinul chinezesc este două uși mai încolo, magazinul de legume fructe este la garajul de la trecerea de pietoni, magazinul de telefoane portocaliu este imediat după noi.

Ce o mai fi cu mandarine? Că el continua să zâmbească la fel cu fesul șifonat în mâini și cu speranță în ochi.

Sună telefonul fix.

- Agenția de turism...Bună ziua.

- Aloooo, alooo mă auziți?

- Vă aud, spuneți vă rog.

- Vreau și eu un bilet de avion în Italia  să plec joi.

Mama mea! Asta cu joi îmi place cel mai mult la biletele de avion.....Ba nu. Cel mai mult îmi place că vrea în Italia.

- De unde plecați, câte persoane, unde în Italia, dacă aveți și bagaje de cală și care joi?

- Păi joi acuma măi doamnă suntem doi și plecăm din Florești . În Italia....

Zâmbetul cu cei doi dinți rari era acolo, aștepta iar mie îmi venea să strig în telefon și nu puteam că Florești încă este în discuții pentru un parteneriat public privat pentru construirea unui nou aeroport. Ne-ar ajuta pe mulți de aici din zonă ... Și că Italia e maaare și caut două zile zboruri....

-         Joi adică pe 24, unde în Italia, aveți și copii și ce vârste au?

-         Da măi doamnă, vreau rezervare. În Sicilia . Am și copii, doi, unu de 10 și unu de 12 ani. Da’ nu merge cu noi...

Are copii...vezi că nu știi cum să întrebi? Acum te-a informat. Ești mai deșteaptă cu doi copii, unu' de 10 și unu' de 12 dar nu-ți folosește la nimic că „ei nu merge cu avionu'”. Și cu Sicilia tot e bine...am rămas la câteva aeroporturi.

-      Rezervările se fac numai personal, mă sunați în 10 minute să caut și să vă spun prețul și vă aștept în agenție să facem rezervarea. Și cu speranță în glas ...Știți cumva pe care aeroport din Sicilia?

-      Da ...sigur că știu! Ce, credeți că noi ăștia de la țară nu știm nimica?Catania. Da...care agenție sunteți că am sunat la mai multe ...?Închide...închide și gata! Vocea din cap nu-mi dădea pace. Închide să zică că s-a întrerupt și scapi. Nu o să vină în veci, de la autogară până aici mai sunt trei agenții și o să intre în prima. Închide....

-         Cea de pe colț, scrie cu roșu. Chiar în centru la semafor pe colț. Sunați înapoi în 10 minute. La revedere.

Fesul zâmbăreț aștepta cuminte să termin.

-         Domniță, la mandarine la cumnatu’ . E cumnatu’ plecat acolo la mandarine și mă cheamă și pă mine. A zis că de aicea de la agenție pot să plec io la mandarine.

-         Ahaaaa, mă luminez eu ...unde ?

-         La mandarine ....zâmbetul se lărgește.

-         Am înțeles, vreți să mergeți la cules de mandarine. Unde?

-         Acolo unde  e cumnatu’  zâmbește și mai larg fesul șifonat.

Nu rââââââdeeeeee!!! Abține-te, doar ești profi. Mama lor de mandarine și cumnați... Nu-mi iese, nu mă pot abține, încep și zâmbesc apoi să râd de-a dreptul.

-         Sunteți simpatic .Vreți să ajungeți acolo unde este cumnatul dumneavoastră la cules de mandarine.

-         Da domniță, așa...așa – se luminează fața bronzată. E și sor’mea și copiii acolo...Și vecinu’.

Bineeee! Bine că sunt toți acolo, asta înseamnă că nu mai vine nici unul prea curând să o iau de la capăt ( săr'mâna, vreau și io să plec la mandarine....) Eheeee, l-a luat sora și pe vecinu’ ...

-         Am înțeles, gata. Am înțeles.Unde? În ce loc? Unde au plecat?

Fața bronzată se întunecă, zâmbetul dispare.

-       Păi mi-a zis da’ io nu știu carte și nu știu să zic cam unde. A zis cumnatu’, că știi matale aicea la agenție unde.

 Încerc să respir cum am învățat la Qi Gong, inspir....expir ....inspir 1,2,3,4,5 expir 1,2,3,4,5,6,7. Îmi aduc în minte poiana de la munte cu pârâul cu apă cristalină. Și gata ....mă luminez.

-         A luat biletul când a plecat de la noi! Gata, îl găsim atunci. Cum îl cheamă?

Îi mulțumesc Universului că m-a luminat și las bucuria să mă copleșească . Îl găsim, îl găsiiim, îl găsiiim! Și plecăm la mandarineeee.

-         Așa măi domniță, așa a zis că a plecat de la agenție. Vasile, Vasile îi zice .

-         Vasile nume de familie sau numele mic?

-         Vasile numele. Noi așa îl strigăm pă cumnatu’.

Poiana de la munte cu pârâul ...inspir...expir...mai aduc și câteva brândușe în imagine că mă liniștesc ...

 

Zang zang, zdrang zdrang, repetat ...Se aude ușa și se vede printre autocolantele cu reclame o siluetă.

Îi fac semn pentru a nu știu câta oară să apese pe clanță că nu se deschide nicicum trăgând obsesiv, cu riscul de a scoate geamul din chit, de mânerul vechi pe care nu l-a putut demonta nimeni.

Până la urmă se prinde  și intră cu două plase cu verdețuri și cușca cu motanul, nenea Vică.

 

Nenea Vică, pe la vreo 85 de ani, turist înfocat și ghid de turism acum 50 de ani, singurul dintre colegii tatălui meu care le mai duce săptămânal flori acolo unde se odihnesc în pace cu toții. Plimbăreț și mare cunoscător.... Traseu zilnic la piață cu popas în agenție( la dus să ne salute și la întors să se odihnească sau invers ).

Îl dă la o parte( doar e de-al casei) pe turistul cu fesul în mână care se trage umil lângă ușă și pune cușca cu motanul pe canapea respirând greu...Lasă plasele în mijlocul agenției și își împinge ochelarii pe nas.

-         Sărut mâna la fete frumoase! Apoi se întoarce și vede că sunt singură.

-         Unde e?

Tocmai astăzi, tocmai astăzi s-a găsit colega mea să plece cu copilul la serbare. Tocmai astăzi...Și nenea Vică trebuie să știe unde e că altfel se întoarce până află. Îi spun.

 

Sună telefonul mobil.

-         Aloo, alo. Eu sunt, doamna cu biletele de avion. Catania pentru joi.

-        Îmi pare rău, nu am apucat să caut, am agenția plină( turistul pentru mandarine, nea Vică, motanul în cușcă - mulțumesc Doamne că săptămâna trecută venise cu el în brațe-  și două plase de rafie cu ceapă, salată verde și cartofi) vă pot suna eu pe numărul acesta un pic mai târziu ?

-         Nu măi doamnă, că sunt la o vecină și acuma plec. Am sunat de pe telefonul ei.

-         Atunci dați-mi numărul dvs. de mobil să vă sun .

-      Nu-l știu ...stai că îl știe copilu' . Alinaaaaaaaaaaa, spune-i tu lu’ doamna de la agenție telefonu’ să ne spună cât e biletele să mergem la tac’tu! Zero șapte doi ....doi sau trei măi fată? Zero șapte ......

-         Gata, am notat, vă sun eu când termin cu ce am de făcut aici.

-       Păi să ne suni măi doamnă că de la agenția aialaltă ne-a spus repede. E niște fete mai tinere ...

 

Brândușele, poiana, muntele și caut cu viteză youtube/muzica de relaxare/ sunete din natură. Așa ... e mai bine.

Profit de faptul că nea Vică îl întreba răstit pe nenea cu fesul și doi dinți de ce nu merge el în Grecia în Peloponez, păi cum? El a fost acolo de 9 ori până acum și țară mai frumoasă ca Grecia nu există.

Deschid e mailul să văd dacă  a venit confirmarea unei rezervări făcute înainte de ancheta cu mandarinele și deschid caietul cu biletele de avion căutând cu înfrigurare un Vasile. Oricare Vasile care a luat o cursă într-o țară caldă. Unde se coc multe multe mandarine. Atât de multe încât trebuie luat și vecinu’ la cules.

-         Măi nene, ai venit bine aici la fetele astea, agenție mai bună ca asta nu există! Îți găsește și în Grecia cu 90 de euro cu autocar, du-te nene în Grecia că acolo ai tot ce vrei.

Turistul meu bronzat cu doi dinți se uită nedumerit la nenea Vică, apoi la mine, din nou la Vică, apoi la motanul din cușcă care moțăia.

Îi mulțumesc în gând veterinarului.

 

-         Păi cumnatu’ e la mandarine, știe doamna asta  unde...

Vasile...Vasile....este unul singur pe cursă de Oslo. Nu e bine. Nu e ăsta...Oslo și mandarini nu. Ce mă fac?

-         În Grecia frate, cum îți spun. E plin de mandarine acolo. Păi când am fost eu în 2010 de am avut chicineta aia mare cu frigider și vase de gătit în Platamonas, cădeau mandarinele pe jos și le adunam cu nevastă-mea și veneam la vilă și le făceam gem. Am venit de acolo cu valiza plină de borcane de gem.

 

-         Știți cumva data când a plecat cumnatul din țară? îmi vine brusc ideea salvatoare.

-         Păi să tot fie vreo lună domniță, că de atunci ne tot dă telefon să ne spună că e bine acolo și că mă ia și pă mine.

O lună...e de bine. Am doar vreo 90 de plecări. Caut Vasile din nou, acum știu până unde să mă duc. Mă concentrez pe destinațiile din caiet, nume și date. Cu greu. Aud printre inspirații și expirații, susurul pârâului și zgomotele naturii de pe youtube :

-         Ce crezi tu că a pățit Cici motanul ăsta al meu? Un bagabont ...a luat de la pisicile alea cu care umblă o boală de-i cade blana și acum mă duc cu el în fiecare zi la veterinar să-i facă injecții. Craiul! Și zgâlțâie cu dragoste cușca( lasăăăăă-l...lasă-l așa că dacă se trezește trebuie să-l închid în vitrină ca data trecută când nu ne mai înțelegeam de miorlăituri).

Se uită în palma stângă unde are scrisă cu pixul lista de cumpărături( „așa nu mă mai ceartă nevastă-mea că o uit ...”) și zice :

-        Auzi? Tu mă asculți ? Vezi că îl las pe Cici un pic la tine și sacoșele că am uitat să iau mărar. Și brusc zang zang, zang zang ....se repede cu viteza la mânerul metalic.

-         Nenea Vică, pe clanță ...

 

 Rămânem pentru moment doar trei . Eu, prietenul căutător de mandarine și Cici motanul lui nea Vică.

-         Nu -l găsesc, îmi pare rău.

Aveam o senzație de neputință uitându-mă la el cum își strîngea fesul în mâini și îi pierise  definitiv zâmbetul rărit.

-         Păi doamnă, a zis Vasile când ajung aicea  să-i dau un telefon că vă spune el unde  să mă duc io  la mandarine.

Ahhaaaa. Nu știam dacă să mă bucur sau să plâng. Care va să zică puteam să dăm un telefon și scăpam de toată ancheta. Inspir, expir și mai pun niște păstrăvi cu buline în pârâul cristalin din mintea mea.

-         Putem să-l sunăm ? Hai să-l sunăm, îl sunăm și gata. Aflăm. Gata. Aflăm.

Scoate un telefon julit din buzunar și formează un număr.

-         Ți-l dau lu’ matale să-ți spună cumnatu’ că înțelegi mai bine.

Și-mi întinde telefonul jerpelit. Mă trag înapoi pe rotilele scaunului cu viteză. Brusc, pârâului din minte îi ia locul o mlaștină întunecată plină cu mormoloci, bacterii, viruși, ciuperci și ...fără mare legătură, BTS.

Îmi fac o rugăciune scurtă în gând și iau telefonul cu vârful degetelor, vorbesc cu cumnatul și aflu destinația. Spania, Alicante. Mulțumesc Univers! Este zbor direct, nu se rătăcește prin aeroporturi, rezolvăm.

Îi dau telefonul și scot repede șervețelele antibacteriene din sertar. Mă șterg temeinic pe toate degetele pe sub birou să nu mă vadă. Ușor ușor  începe să sece mlaștina cu boli si mormoloci din minte.

 

Zang zang, zang zang ...

Îi fac semn lui nenea Vică să apese pe clanță. Intră victorios cu două legături de mărar. Mă întreabă dacă i-am găsit omului avion spre Grecia că sigur acolo trebuie să meargă că știe el că acolo sunt cele mai bune mandarine.

Fesul zâmbăreț așteaptă cu răbdare tras lângă ușă să-și ia nenea Vică sacoșele, mărarul și cușca cu motanul adormit( îți mulțumesc veterinare! Trebuie să-mi notez să-i fac reducere la următoarea vacanță, merită băiatul ăsta ). Îi deschide lui nenea Vică ușa( scăpăm de zang zang zang zang) și rămânem doar noi doi. Zâmbește la fel. De unde o fi având atâta zâmbet?

 

-         Dați-mi buletinul vă rog să facem rezervarea și spuneți-mi data când vreți să plecați. Și dacă punem sau nu bagaj mare la cala avionului.

-         Care avion domniță?Că io nu mă urc în avion în viața mea că mor dă frică! Nu ți-a  zis cumnatu’ la telefon, cu autocaru', cu ăla mare verde că io i-am dus când a plecat, era un autocar mare și verde care duce oamenii la muncă la mandarine.

Trei ani de Thai Chi și Qi Gong ...

Din nou hohotele de râs se înghesuie și se împing unul pe altul să iasă . Până mâine îl căutam pe Vasile cumnatu’ în caietul cu coduri de zbor. El plecase, cu nevasta copiii și vecinu’, cu autocaru’ ăla mare verde care duce oamenii la muncă la mandarine.

Îl găsesc în plecările de autocare, confirm destinația și mă pregătesc cu fluturași în stomac să îi fac rezervare fesului zâmbăreț.

-         În ce plătiți, în lei sau euro?

-         Păi nu plătesc acuma domniță că nu am cu ce... îi dau telefon lu cumnatu’ și îmi trimite el banii. Da’ să-i spui matale câți bani.

Trei ani de Thai Chi și Qi Gong , meditații de relaxare, respirație abdominală....Nu mai am cum să renunț acum. Mă uit la ceas, nici măcar nu se apropie ora închiderii. Nu am scăpare.

Îl rog să vorbească el să scap măcar de mlaștina cu mormoloci  și îi spun cât costă, aflăm de la cumnat că mâine pune banii și peste două zile, cu bucurie îi fac rezervarea.

Comision le rezervare 8 euro.

 

 *****

 

A treia zi ...

Zang zang, zdrag zdrang, agenția plină, geamul ușii tremură, întrerup rezervarea cât să îi strig să apese pe clanță, reușește și intră doar cât să strige din ușă, nenea Vică:

-      Auzi, lu’ băiatu’ ăla de pleca în Grecia la mandarine trebuia să nu-i iei bani că mergea la muncă săracu’ și nu avea...

La care unul dintre turiștii din agenție se apropie de mine și spune în șoaptă să nu-l audă ceilalți :

-         Și noi plecăm tot la muncă....